- .
Revenind la:
E = mc2
- .
Dualismul corpuscul-unda, pentru lumina, impune, alternanta egaland cele doua expresii, putem calcula:
mc2-->pi r2
cand: r = 0 --> E = mc2 --> 0
(m, c2, pi r2 - constante universale)
0 = defineste punctul, adica un cerc avand: r = 0
daca r = pi --> E = mc2pi3
(ambele relatii sunt generale - absolut - si se aplica tuturor particulelor din Univers)
- .
Tridimensionalitatea undei energetice - cu toate ca, pi r2 defineste suprafata energetica a desfasurarii punctului: un cerc (r = 0) pana la dimensiunea astrala (r = pi), ceea ce indica, exact, ca suprafata expansiva a cercului, nu este un cerc, ci un spatiu - o sfera cu limitele neprecizate - finite in definitiv, dar fara a putea aprecia concret, in unitatea de timp = t (s), granita decelabila (nici macar teoretic!). Asadar, cu toate ca cercul, ca forma geometrica, este finit (vizibil) din punct de vedere material, cuantificabil, nu poate fi cuprins, exclusiv, īntr-o suprafata, deoarece p = 3,14... (!)
- .
S-au extras peste 10.000... de zecimale, fara periodice (3), (6)... constatandu-se prezenta unui numar (constanta) care are ca particulariatate ca, desi tinde spre unitate, totusi nu o atinge niciodata Astfel: r=p, in formula S =pi r2 --> S = pi3, punctul E=0, expansionand la dimensiuni astrale (constituind Universul), fiindca se supune definitiei: un punct care este in acelasi timp: centrul si periferia (marginea). Desfacerea undei, ajunsa la extrema extensibilitatii, se face in momentul t(s), cand se completeaza, in punctul p (p isi completeaza finitul constantei sale, identificabile, cifric - folosim atunci notiunea de Teoria Pulsatiei Universale, pentru a nu crea un deficit de comunicare - explicand astfel cuantumul, initial, cand r = 0 (conservarea energiei si impulsului)
- .
r = 0,E = 0 (din E = mc2pi r2, r = 0 --> E = 0), reprezentand un punct, de echilibru, intre irational (deficit de energetic absolut - antimateria, gaurile negre si expansiunea energetica maxima - suma vectoriala - perfectibila, odata cu producerea rupturii, in punctul p, a cercului si sferei care au un singur punct p), domeniu diedru, comun, in acelasi moment, punct si volum pi QED. In miscarea energetica (Universul putand fi identificabil, spiritual, ca un perpetuum mobile), miscarea dinspre expansiunea universala, spre cea punctiforma, se face si invers E = mc2 --> pi r2, r restrangandu-si arealul material, ca atunci cand aruncam, o piatra, in apa (domeniu concentric), punctul recurent, confirmand repausul energetic, iar disparitia, spiritualizarea teoreticul filosofic - se confunda cu antimateria, confirmat doar statistic:
![](poze\jpg\relativitate3.jpg)
Clopotul lui Gauss
- .
Acesta, pentru a ne incadra in lantul antagonic, de sorginte dialectica: alb - negru, corpuscul - unda, etc. Aspectul real - cosmic - se configureaza astfel:
- .
In acest mod, fenomenologia (cercul, ca forma perfecta!) are si o reprezentare, īn sensul negativ, fie chiar īn domeniul, īn care, este teoretic implicabila sau e demonstrata, prin reducere la absurd, dar in nici un caz, ca un fapt inevitabil sau care nu ar putea exista, intr-una din variantele: real-virtual, unda - corpuscul, materie - antimaterie, dextrogir - levogir etc. De aceea punctul se defineste, prin p, care nu poate fi localizat, undeva, pe perimetrul cercului sau oriunde, pe acelasi perimetru. Iar r = 0, in aceleasi conditii (precizate). Dispersarea, reevaluand domeniul cercului (suprafata), unde r = pi, va produce o scadere a sanselor de manifestare spre 0 ( punctul, pi r2 = r = 0 si pi prin inlocuirea r = p = pi3
- .
Gauss a pierdut din vedere ca, nu pot exista doua fenomene, definibile, cu aceiasi parametri, desi ele pot parea identice - se pierd īn t (diferit) iar manifestarea, rationala, are o reflectare, identica, in conditii perfect echilibrabile, insa de semn contrar ( si , dextrogir - levogir etc.) - aplicabilitatea clopotului se face la fenomene finite, in timp, si are caracter orientativ . Īn momentul t, cand aruncam piatra īn apa, luciul formeaza cercuri concentrice, dinspre centru spre periferie; īn acelasi timp t, executandu-se si cercuri concentrice, deasupra (in aer) si dedesubt (apa), dupa mentiunea:
- .
mc2 pi r2
r= pi
mc2 pi3
(in unitate de timp, ts = timp spatial)
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |