BluePink BluePink
XHost 		Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Totul despre Stele
Ce sunt stelele ?

  • . Stelele sunt uriase acumulari de gaze (de obicei hidrogen si heliu) fierbinti si luminoase, de forma sferica. Stabilitatea lor din punct de vedere al formei se datoreaza, in mare parte echilibrului format intre uriasele forte de gravitatie (care isi exercita forta spre interior) si reactiilor termonucleare din interiorul stelei (care isi exercita forta spre exterior). Vazute de pe Pamant toate stelele, cu exceptia Soarelui, par a avea acelasi loc pe bolta cereasca pentru un timp foarte indelungat. Ele sunt intr-o miscare permanenta, iluzia starii fiind cauzata de distantele foarte mari dintre ele si Pamant.

O stea oarecare sectionata

  • . Numarul stelelelor vazute cu ochiul liber de pe Pamânt este în jur de 8000, dintre care 4000 din emisfera sudica, iar 4000 în emisfera nordica. În Calea Lactee, galaxia în care se afla Soarele împreuna cu sistemul nostru solar, se estimeaza a fi câteva sute de miliarde de stele, care au fost observate cu ajutorul tehnologiilor moderne. Numarul galaxiilor cunoscute este de câteva sute de milioane, astronomii fiind convinsi ca numarul lor este mult mai mare. Cea mai apropiata stea de cea a sistemul nostru solar este Proxima Centauri, o componenta a sistemului solar format din trei stele, Alpha Centauri. Distanta dintre cele doua stele este aproximata la 4.29 ani lumina, adica 40 miliarde de kilometri.

  • . Caracteristicile stelelor (culoarea, temperatura, luminozitatea, marimea) varieaza de la stea la stea în functie de masa lor (cantitatea de material continuta) si în functie de modul de formare. Caracteristicile unei anumite stele varieaza de asemenea, din cauza schimbarilor suferite în timpul perioadei de viata a acesteia. Viata unei stele varia de la sute de milioane pâna la zeci de miliarde de ani terestri.

Nasterea unei stele

  • . Stelele iau nastere din nori de praf cosmic , a caror densitate constanta este de câteva miliarde de ori mai mica decât a atmosferei terestre. La un moment dat, densitatea din norul de praf se mareste într-un anumit punct, de obicei din cauza trecerii unei unde de soc supernovice sau a unui meteorit sau asteroid.

Nasterea stelei in stare incipienta

  • . Punctul respectiv, cu o densitate, si astfel cu o putere gravitationala marita, atrage o masa tot mai mare de materie. Astfel se creeaza un efect în cascada, urmând ca el sa fie stabilizat în momentul în care temperatura si presiunea creste suficient de mult pentru a da nastere reactiilor termonucleare din interiorul stelelei. Daca la început, în interiorul norului de praf cosmic era o temperatura apropiata de zero absolut ( – 273.15 grade C), dupa formarea stelei temperatura acesteia poate atinge mai mult de 10 milioane grade C.

Energia stelelor

  • . Reactiile termo-nucleare, care poarta numele de reactii de fuziune în fizica nucleara, sunt cele care fac stelele sa produca energie. În cele mai frecvente cazuri aceasta se gaseste sub forma de lumina, caldura si radiatii (de diferite frecvente).

  • . Reactiile de fuziune din interiorul stelelor, nu pot fi reproduse decât în anumite conditii, prezente numai pe corpurile ceresti de masa foarte ridicata: temperaturi de câteva milioane de grade Celsius si presiuni foarte mari (cauzate de forta gravitationala).

  • . Reactiile termo-nucleare constau în fuziunea a doua sau mai multe nuclee de hidrogen pentru a forma un nucleu de heliu, sau unul mai complex. În urma fuziunii, 0.7 la suta din masa hidrogenului este convertita în energie, ceea ce semnifica foarte mult. În stelele de masa scazuta, asemanatoare Soarelui, în urma proceselor de fuziune rezulta materiale relativ simple, cu un numar atomic mic, cum ar fi heliu(2) sau litiu (3).

  • . În urma fuziunii din stele cu o masa ridicata rezulta însa materiale mult mai complexe, cu un numar atomic mare.Fie mari sau mici, stelele care au o masa suficienta pentru realizarea reactiilor termo-nucleare; pot „arde” un timp foarte îndelungat, deoarece la început toate sunt compuse în cea mai mare parte din hidrogen. Oameni de stiinta încearca în continuare sa realizeze procesul de „fuziune la rece”, o reactie asemanatoare celei din stele, care sa se poata realiza la temperaturi mai scazute. Folosind un astfel de procedeu, apa ar putea devenii combustibilul de baza al planetei, un litru de apa echivalând aproximativ 500 de litri de benzina.

Gaurile negre

  • . Când energia unei stele este pe terminate, tot hidrogenul a fost fuzionat în materie mai complexa din punct de vedere al structurii atomice, steaua respectiva se destabilizeaza, pierzându-se echilibrul dintre gravitatie si reactiile termo-nucleare, care sunt din ce în ce mai reduse.

  • . Stelele care au o masa si astfel o forta gravitationala imensa (de obicei supernovele), încep sa se contracte. Cu cât suprafata stelei scade mai mult, câmpul gravitational creste. Într-un anumit punct al procesului de contractie, nici lumina nu mai poate iesi din câmpul gravitational.

O gaura neagra care inghite totul in jurul ei

  • . Astfel, acest fenomen a primit numele de gaura neagra, nimic din ce este înauntru neputând iesi afara ... nici macar lumina.

  • . Dupa ce ajunge la dimensiuni foarte reduse, gaura neagra începe prima data sa „înghita” cu o viteza foarte apropiata de cea a luminii corpurile ceresti din jurul ei, sistemele solare si chiar întregi galaxi. Conform teoriilor unor savanti, sute de miliarde de teratone de materie sunt concentrate într-un nucleu, cu volum inexistent, având o densitate infinita.

  • . Se crede ca Universul care ocupa un volum infinit a fost format tot dintr-un astfel de punct de volum nul, cu densitate si masa infinite, ajuns la un punct de saturatie (critic). Big Bang-ul (Marea Explozie) a împrastiat toata materia în câteva secunde pe un volum imens. Daca Marea Explozie a fost de foarta scurta durata, recontractarea Universului se crede ca poate dura pâna la câteva sute de miliarde de ani.

Nebuloase

  • . Nebuloasele sunt nori de gaz, sau orice alte obiecte formate din material cosmic, care nu au o masa suficienta pentru a forma o stea. Nebuloasele luminoase sunt de obicei nori de praf cosmic care reflecta sau disperseaza lumina provenita de la stele sau alte corpuri ceresti care produc lumina. Ele sunt ramasitele stelelor care, ramânând fara energie, mor. Exista si nebuloase care disperseaza lumina (rosie sau verde) provenita de la stelele "tinere" din interiorul lor.

Nebuloasa "Ochiul Pisicii"

Nebuloasa "Helix"

Nebuloasa "Orion"

  • . Unele nebuloase au fost confundate cu grupuri de stele sau chiar cu galaxi, dar folosind tehnologii avansate si telescoape performante, oamenii de stiinta le-au reclasificat. Nebuloasele întunecate sunt formate din praf cosmic, care absoarbe o mare parte din radiatii. Ele sunt observate, de obicei, daca absorb lumina transmisa de stele sau nebuloase luminoase. Aceste corpuri ceresti au o masa putin mai mare decât a Soarelui. Astfel, câte odata ele formeaza noi stele.

Tipuri de stele

  • . În functie de caracteristici stelele pot face parte din una din cele sase categorii:

  • . Stelele galbene sunt stelele de dimenisiuni normale. Din acesta categorie face parte si Soarele. Ele eu o perioada de viata de pâna la 12 miliarde de ani terestri. Terminându-si rezervele de hidrogen, astfel de stele se transforma în superuriase rosi, apoi în nebuloase în al caror centru se afla o pitica alba, care devine din ce în ce mai greu de observat.

  • . Superuriase sunt stele normale, al caror centru se transforma prin reactii de fuziune în materiale tot mai grele, începând cu hidrogenul si treminând cu fierul, cu o temperatura care poate atinge câteva miliarde de grade Celsius. Suprafata acestor stele are temperaturi de pâna la 6500 oC, având culori variabile între albastru-verzui si rosu. Ele sunt mai luminoase decât Soarele, deoarece au o suprafata mult mai mare. Marea majoritate a acestor stele explodeaza, transformându-se în supernove atunci când centrul lor contine în mare parte fier.

  • . Supernovele sunt stelele rezultate în urma exploziei unei superuriase. O astfel de explozie poate lumina o galaxie întreaga pentru un timp destul de îndelungat.

Supernova

  • . Supernovele pot parea la început de pe planete mai îndepartate ca fiind stele foarte noi, care sunt înca în curs de formare. Din astfel de stele, care de altfel au volumul cel mai mare, se pot naste gaurile negre, daca nucleul stelei are o masa suficienta.

  • . Piticele albe reprezinta aproximativ 10% din masa unei superuriase rosii care a murit, neavând sufiecienta masa pentru a exploda într-o supernova. Marimea unei astfel de stele este doar putin mai mare decât a Pamântului, densitatea fiind însa mult mai mare decât a oricarui material existent pe Terra (mai mult de 1,4 tone/cm3).

Pitica alba

  • . Astfel de stele stralucesc foarte slab în interiorul unei nebuloase, în final stingându-se complet. O stea îsi poate schimba caracteristicile, astfel încât poate face parte din mai multe categorii pe parcursul vietii ei.

Cursa pentru cucerirea spatiului

  • . Folosind tehnologii din ce în ce mai avansate, oamenii de stiinta au reusit sa descopere si sa studieze stele dintre cele mai îndepartate, pe baza luminii emise de acestea si pe baza spectrului caruia aceasta apartine.

Telescopul Hubble

  • . Cu ajutorul telescopului Hubble s-au putut aduna date importante despre stele, cât si despre anumite planete. Pe baza acestor date, folosind computere foarte performante, se pot face calcule precise asupra duratei de viata, marimii si distantei exacte de la Pamânt, masei, temperaturii precum si multe alte caracteristici ale stelelor respective .

  • . Proiectele spatile mai recente îsi propun trimiterea unor expeditii în afara sistemului nostru solar. Cele mai greu de evitat obstacole sunt distanta enorma ce trebuie parcursa si viteza foarte mica a navelor spatiale (comparata cu cea a luminii) realizate cu tehnologia detinuta astazi. O expeditie doar pâna la marginea sistemului nostru solar ar dura multi ani terestri. Cel mai departat corp ceresc pe care a pasit un om este Luna, singurul satelit natural al Pamântului. Oamenii de stiinta se multumesc pentru moment cu analize spectrale si studii efectuate de prin apropierea Pamântului .

Centru pentru cercetari astronomice

(Sursa: UFO Romanian Center)