Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Despre Teoria Gravitatiei
. Legea gravitatiei sau cum o mai numim, a atractiei universale, este cunoscuta de citeva sute de ani iar formularea matematica o datoram lui Newton. Daca exprimarea matematica este simpla, precizindu-se ca forta de atractie dintre doua corpuri este proportionala cu produsul maselor (gravitationale) si invers proportionala cu patratul distantei care le sapara, natura fortei de gravitatie ramine pina astazi un mister. Structura intima ar putea fi aceea a unui cimp special gravitational care ar putea produce chiar si unde gravitationale (pe care multi incearca sa le descopere) si caruia deasemenea conform principiului unda-particula, i-ar corespunde o serie de particule deasemeni cu proprietati speciale privind masa si viteza de deplasare. Toate acestea sunt insa speculatii pentruca nu exista inca nimic concret probat cit de cit experimental.
. Nu voi intra in istoricul descoperirilor si experimentarii legilor gravitatiei ca si in general a legilor mecanicii. Voi insista numai asupra echivalentei dintre masa inerta (masa unui corp supus la miscare) si masa gravitationala (masa aceluisi corp supus sa zicem atractiei pamintului). Este cunoscut de mult ca ele sunt egale dar ceeace parea ca este o coincidenta in fizica clasica, se dovedeste a fi un element fundamental si esential pentru teoria relativitatii generalizate a lui Einstein. Fiind conoscut, inca de pe vremea lui Galilei, ca corpurile cad in vid cu aceeasi viteza indiferent de marimea lor, Einstein, in cartea sa Relativitea face urmatoarea demonstratie simpla, citez :
. Conform legii lui Newton pentru un corp in miscare :
.Forta = masa inerta * acceleratia. unde masa inerta este o constanta a corpului accelerat.
. Daca insa, gravitatia este cauza acceleratiei : Forta = masa gravitationala * intensitatea cimpului gravitational.
. De unde rezulta :
. Acceleratia = masa gravitationala/masa inerta * intensitatea cimpului gravitational.
. Dar cum, din experienta (Galilei, etc.), acceleratia pentru un cimp gravitational dat este aceeasi pentru toate corpurile, trebuia ca raportul maselor (gravitationala, inerta) sa fie o constanta. Alegind in mod convenabil unitatile de masura, putem face ca raportul sa fie 1 si deci sa afirmam ca masa gravitationala a unui corp este egala cu masa inerta.
. Sintetizind in cuvinte, Einstein si Infeld in cartea ; Evolutia ideilor in fizica ; afirma :
Acceleratia unui corp in cadere libera creste proportional cu masa gravitationala si descreste proportional cu masa inerta. Cum toate corpurile care cad au aceeasi acceleratie constanta, cele doua mase trebuie sa fie egale.
. Asadar, aceasta constatare este strict experimenla dar ea sta la baza postulatului relativitatii generalizate la care ma voi referi in continuare. Imaginind un laborator » accelerat in spatiu si unul echivalent pe pamint, supus legii gravitatiei, Einstein desvolta in 1907 principiul echivalentei dupa care, nici o experienta interna, mecanica sau de alta natura nu poate diferentia cele doua cazuri. Cu alte cuvinte, un cercetator aflat in unul sau altul dintre laboratoare nu poate afirma cu certitudine ca se afla in unul sau altul dintre cele doua cazuri. De exemplu, presiunea pe care un cercetator o exercita prin picioare pe podeaua laboratorului se poate datora tot asa de bine unei miscari accelerate a laboratorului in sus dar si unui cimp gravitational in cazul unui laborator imobil. Postulind principiul echivalentei, Einstein are intuitia geniala ca poate analiza efectele cimpului gravitational studiind situatia echivalenta in miscarea accelerata.
. Unul din primele rezultate este ca gravitatia curbeaza razele de lumina. Intr-adevar, imaginind ca o raza de lumina patrunde printr-una din ferestrele laboratorului in miscare, ea va atinge peretele opus ceva mai jos din cauza miscarii ascensionale a acestuia. Prin echivalenta , in laboratorul de pe pamint, raza de lumina trebuie sa parcurga o traiectorie identica, curbata de cimpul gravitational. Faptul ca cimpul gravitational curbeaza razele de lumina este o prim rezultat al teoriei lui Einstein, efect care a fost dovedit experimental. Acest lucru astazi nu mai mira pe nimeni pentruca se stie ca cuantele de lumina au totusi o anumita masa si deci trecind prin apropierea unor corpuri masive vor fi supuse fortei Newtoniene deci deviate din traiectorie.
. Ceeace insa se stie mai putin este ca prin curbarea lor, razele de lumina trebuie sa-si modifice viteza. Intr-adevar, luind in considerare aspectul ondulatoriu, fronturile de unda perpendiculare pe raza de lumina ce se curbeaza in cimpul gravitational se indesesc spre partea interioara a curburii, ele ramin in urma cum am putea spune in cuvinte. Concluzia : in cimpul gravitational, viteza luminii nu este o constanta. De mirare, am putea spune, tocmai Einstein o spune care nu cu mult timp inainte in teoria relativitatii restrinse luase constanta vitezii luminii drept un element de baza al teoriei sale.
. Principiul echivalentei ne conduce insa la deductii inca si mai spectaculoase. Se stie din teoria relativitatii restrinse ca ceasurile a doi observatori aflati unul pe podeaua laboratorului in miscare accelerata si altul sa zicem, agatat de tavan, par a functiona diferit. Pentru cel de jos, ceasul celui de sus avanseaza iar pentru cel de sus, ceasul celui de jos intirzie. Este normal daca ne gindim ca masurarea timpului inseamna masurarea unor oscilatii, vibratii, iar acestea sunt diferite in functie daca te apropii sau te departezi de sursa (efectul Doppler). Si acum elementul surpiza : ca urmare a principiului echivalentei, in laboratorul de pe pamint, trebuie deasemenea ca ceasurile unor cercetatori aflati sa zicem la parter si altii la etaj, sa functioneze diferit. In mod neasteptat, gravitatia modifica timpul ! Ei bine, acest efect a fost si el pus in evidenta fiind cunoscut sub numele de "deplasare gravitationala spre rosu" a liniilor spectrale a unor raze de lumina care au trecut prin vecinataea unor mase stelare. In mod logic, deductiile se inlantuie : daca gravitatia modifica timpul, ea trebuie sa modifice si spatiul , ambele fiind strins legate in teoria relativitatii restrinse.
. Asadar, cimpul gravitational produce o deformare, o curbura, a continuului spatiu-timp. Nu este o vorba de o deformare geometrica ci mult mai mult decit atit. Miscarea planetelor in jurul soarelui poate fi intr-adevar vazuta ca o deplasare in conditii de inertie pe "geodezicele" continuului spatiu-timp. Dupa cum afirma Banesh Hoffman in lucrarea sa "Albert Einstein, Creator and Rebel" aparuta la New York inca in 1972, citez " principalul factor al miscarii planetare nu este curbura spatiului ci curbura timpului, care poate fi pusa in raport la rindul ei cu viteza variabila a luminii in cimpurile gravitationale". Desigur , aceste efecte pot fi puse in evidenta doar la scara interstelara, la nivelul nostru terestru nu ramine decit sa ne multumim cu legea lui Newton asa cum o cunostem , aceasta fiind o aproximare destul de exacta a unei legi relativiste a gravitatiei, lege care inglobeaza si spatiul si timpul.
. Desigur, ne oprim aici cu descrierea in cuvinte a teoriei lui Einstein. Nimic din cele ce s-au petrecut intre timp in cei (in curind) 100 ani de la elaborarea genialei teorii a lui Einstein nu o contrazice, cel putin la nivel macroscopic. In ce priveste mecanismul intim al fenomenului gravitational, va mai curge inca multa apa pe Tamisa (ca sa alegem si noi un riu de referinta in aceasta realitate relativa !) pina la elucidarea lui. Problemele sunt nenumarate pentru a le mai desvolta aici : emisiunea de particule (daca aceasta ar fi cauza)ar trebui sa produca mai degraba efect de repingere decit de atractie intre corpuri, inexplicabila viteza interactiunii etc.etc.
. Sa asteptam oare un nou Einstein ?
(Sursa: UFO Romanian Center)